Acest volum curajos și surprinzător se numără printre puținele texte de scriitură queer performativă apărute la noi. Stilizări, ap., de alexandru adam, este o carte care ne dezvăluie, mai bine ca oricare alta, o literatură în care valoarea estetică este dată de dimensiunea ei critică și autocritică, până la transformarea totală într-o etică a grijii față de celălalt. Un proiect politic impresionant și necesar. (Iulia Militaru)
Stilizări, ap. construiește o critică radicală asupra literaturii & societății, o călătorie demistificatoare de pe „meterezele marginii,” înlănțuind scene de interior, intime ori claustrate, erotice & queer, bulversante & vulnerabile. Chestionând internalizarea heteronormativității, ‒ „sunt heteronormativ când traumele mele/ își găsesc răspuns în mama/ mama mea singură”‒, Alexandru Adam răspunde supremației istoriei literare prin anticânturi despre misoginie, antisemitism, spațiu liminal, responsabilitate și etic, transgresând în accente eseistice și grave spre o critică a „textului de artă.” Un volum captivant & riscant, incomod & orchestral, o simfonie queer-politică străbătută de plăcere, neliniște, furie & iubire, o artă poetică de la care nu ai cum să întorci privirea. (Medeea IANCU)
Acest volum curajos și surprinzător se numără printre puținele texte de scriitură queer performativă apărute la noi. Stilizări, ap., de alexandru adam, este o carte care ne dezvăluie, mai bine ca oricare alta, o literatură în care valoarea estetică este dată de dimensiunea ei critică și autocritică, până la transformarea totală într-o etică a grijii față de celălalt. Un proiect politic impresionant și necesar. (Iulia Militaru)
Stilizări, ap. construiește o critică radicală asupra literaturii & societății, o călătorie demistificatoare de pe „meterezele marginii,” înlănțuind scene de interior, intime ori claustrate, erotice & queer, bulversante & vulnerabile. Chestionând internalizarea heteronormativității, ‒ „sunt heteronormativ când traumele mele/ își găsesc răspuns în mama/ mama mea singură”‒, Alexandru Adam răspunde supremației istoriei literare prin anticânturi despre misoginie, antisemitism, spațiu liminal, responsabilitate și etic, transgresând în accente eseistice și grave spre o critică a „textului de artă.” Un volum captivant & riscant, incomod & orchestral, o simfonie queer-politică străbătută de plăcere, neliniște, furie & iubire, o artă poetică de la care nu ai cum să întorci privirea. (Medeea IANCU)